Divorțul - procedura desfacerii căsătoriei întemeiată pe dispozițiile din Legea 287/2009

Divorțul - noțiuni introductive asupra efectelor acestuia

Divorțul reprezintă un factor psiho-social complex, fiind forma finală în ceea ce privește desfacerea vieții conjugale. Pe parcursul timpului, această noțiune  a fost acceptată sau negată, în scopul menținerii familiei și protejarea copiilor rezultați din perspectiva căsniciei, solictitată ca un drept fundamental al ființei umane, având un rol esențial în viața intimă, privată sau familială. De-a lungul timpului, în societate s-a încercat găsirea celei mai bune soluții pentru a se depăși crizele familiale.

De asemenea, au existat perioade în care această noțiune de divorț nu a fost acceptată, speculându-se că  nu trebuie să existe. În primul rând, principalul aspect care a contribuit la această critică a fost religia, respectiv ideile religioase, care susțin încheierea pe viață a căsătorie, care includ îndatoririle pe care trebuie să se întemeieze o familie, interesul copiilor și principiile statornice ale societății.

 Însă, este de înțeles că niciuna dintre aceste idei nu a rezistat unei analize în detaliu. Așadar, reorganizarea societății și a dreptului au dus la separarea principiilor divorțului care au la bază cele două doctrine, respectiv statul modern și Biserica, care a cedat la absolutizarea termenului de căsătorie, în favoarea necesității evidente a unui remediu împotriva situațiilor de criză ale familiei.

S-a constatat că divorțul contribuie direct asupra societății și a membrilor acesteia, iar în ultima perioadă (2020-2021) au fost promovate un număr neașteptat de ridicat de acțiuni de divorț. Divorțul reprezintă un aspect ambivalent, prin care se rezolvă o serie de dificultăți, și anume înlăturarea conflictelor care au loc în familie, a tensiunii, atenuarea posibilei traume prin care ar putea trece copiii, drept urmare a disputelor dintre părinți. Așadar, când vorbim despre acest aspect numit divorț, trebuie să ne amintim că nu este doar un simplu eveniment, ci poate avea urmări traumatizante atât pentru parteneri cât și în ceea ce privesc copii.

Cabinet Avocatură Candea

Divorțul raportat la principiul interesului superior al copiilor rezultați din căsătorie

Interesul superior al copiilor rezultați din urma unei căsătorii nu poate tinde în menținerea acestora în tensiunea dintre cei doi adulți și nici în prezența unui părinte violent sau vicios, care ar însemna o amenințare pentru copil. Doctrina franceză susține că divorțul este un rău necesar, un remediu care ar trebui să fie nelipsit  din legislațiile actuale, fiind singura soluție a cirzelor conjugale.

Și în doctrina română mai veche s-a remarcat faptul că în situațiile acestea de criză, căsătoria nu trebuie menținută, citez: „ Când, prin urmare, justiția constată că credința ce și-o doresc soții nemaiexistând, căsătoria a devenit o situație necinstită din dosul căreia se ascund relații ilicite, sau că legătura sufletească dintre soți, nemaiputând exista, e înlocuită prin dispreț, aversiune și relații ostile, nu e în interesul nici al copiilor, nici al familiei, nici al societății de a se impune menținerea unei situații legale care nu mai corespunde realității...”.

Cabinet Avocatură Candea

Divorțul privit din perspectiva unui drept al soților

În România, legiuirile anterioare vechiului Cod civil, cunoșteau divorțul la cererea oricăruia dintre soți, iar motivele fiind limitate. Dacă divorțul a rezultat adulterului soției, aceasta își pierdea zestrea, trecând în proprietatea bărbatului. Această concepție în privința divorțului a fost datorată de Biserica ortodoxă, recunoscând că și Biserica protestantă, a dedus din punct de vedere al dreptului canonic, posibilitatea despărțirii.

Vechiul Cod Civil a preluat cu câteva ajustări redactarea Codului Napoleon , care oferit o perspectivă amănunțită procedurii divorțului, prin care soții erau descurajați și îndemnați să își protejeze copiii. Acesta prevedea două posibilități: un divorț dificil, prin care se pedepsește soțul vinovat, doar pentru câteva motive enumerate de lege, precum adulterul, excese, insulte grave, cruzimi, atentarea unui soț la viața celuilalt, fiecare faptă trebuind dovedită în instanță. Și mai exista posbilitatea divorțului prin consimțământul mutual, însă și pentru acesta trebuia să existe o cauză bine întemeiată și justificată.

Ulterior, noul Cod Civil a reușit reducerea formalităților la maxim, pe care ambii soți le au de îndeplinit în situația unui divorț, astfel, fiind necesare doar prezența personală în fața unui notar sau a unui ofițer de stare civilă, cu un termen de reflectie de 30 de zile. Totodată, motivele de divorț nu mai sunt enumerate, existând doar un criteriu de apreciere, numit „motive temeinice”, de exemplu: despărțirea în fapt de minim doi ani și starea de sănătate a unuia dintre soți, din care nu este posibilă continuarea relației.

Tipurile de divorț reglementate de actualul Cod civil

  1. Divorțul la cererea uneia dintre părți- art. 379 lit. a: Reprezintă cea mai veche formă de întrerupere a căsătoriei, adică voința unilaterală de a pune capăt căsniciei. De exemplu, în țările musulmane, acest drept este acordat doar bărbaților.
  2. Divorțul prin consimțământ comun- art. 373 lit.a: Reprezintă forma firească prin care se pune capăt unei căsătorii fundamentale, prin consimțământ reciproc. În urma acestei forme,întrebările principale sunt dacă este necesară existența unui motiv sau este de ajuns voința discreționară a ambilor parteneri sau doar a unuia dintre ei și dacă mai este necesară intervenția judiciară. Legiuitorul a oferit un răspuns negativ pentru ambele incertitudini, astfel soții pot divorța prin consimțământ, fără a avea un motiv întemeiat și fără a opta la justiție.
  3. Divorțul-sancțiune: Este la fel de vechi precum divorțul prin consimțământ, intervenind ca o sancțiune pentru unul dintre soți sau ambii, constând în neîndeplinirea obligațiilor ca efect al căsătoriei. Astfel, divorțul-sancțiune nu poate fi îndeplinit dacă este cerut de soțul culpabil, dar noul Cod civil a prevăzut această situație în art. 379 alin. (1), fiind singura consecință pentru cel vinovat de desfacerea căsătoriei este obligația de a plăti soțului nevinovat despăgubirile prevăzute în art. 388.
  4. Divorțul remediu-art.373 lit.b și c: Este recunoașterea unei stări de fapt, a eșecului căsătoriei și imposibilitatea continuării acesteia cu o separare între părți de cel puțin doi ani.
Cabinet Avocatură Candea

Asistență și reprezentare în acțiunile de divorț - Cândea Law Office

Cabinetul individual de avocat Cândea Law Office vă oferă servicii juridice la cele mai înalte standarde, având o experiență vastă în acest tip de litigii. Pentru mai multe informații privind activitatea Cabinetul pe acest segment vă invităm să accesați acest link.

Date de contact

Alin Sabin Cândea - Avocat Baroul București
Nasta-Ana Purcaru - Avocat Baroul București
Designed with love by Beonline Agency
envelopephone-handsetmap-markercrosschevron-right Call Now Button linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram