Dezmoștenire

Prezentare generală

---

Dezmoștenirea, după cum v-ați dat seama din denumirea acesteia, reprezintă acea dispoziție testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali. În doctrină și în practica judiciară este cunoscută și sub denumirea de exheredare.

Dezmoștenirea se împarte în mai multe categorii, anume dezmoștenirea directă, dezmoștenirea indirectă, dezmoștenirea totală și dezmoștenirea parțială.

Dezmoștenirea este directă intervine în situația în care, prin testament, defunctul prevede în mod expres că un anumit succesor va fi exclus de la succesiunea acestuia, pe când dezmoștenirea indirectă intervine în situația în care, tot prin testament, defunctul stabilește în mod expres că întreaga sa masă succesorală va fi culeasă de către un anumit succesor, fără a face referire la ceilalți succesor în drept a participa la succesiune.

După cum spuneam, dezmoștenirea poate fi totală sau parțială. Dezmoștenirea este totală în situația în care defunctul dispune prin testament că nu vor avea dreptul la succesiune niciun moștenitor al său, pe când cea parțială intervine în situația în care testatorul înlătură de la moștenire doar pe o parte din succesori.

Indiferent de forma în care în care este făcută dezmoștenirea, testatorul acceptă prin aceasta va spori în mod indirect cota succesorală, succesorilor nedezmoșteniți sau chiar ca succesiunea să devină vacantă.

Cu toate că dezmoștenirea este o prerogativă exclusivă a defunctului, aceasta nu poate fi exercitată în mod nelimitat. Spunem aceasta, deoarece există succesori care, deși dezmoșteniți, au dreptul la o parte din masa succesorală. Evident, este vorba de succesorii rezervatari în cazul cărora dezmoștenirea poate fi în toate cazurile doar parțială.