Urmărirea penală

Prezentare generală

Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal, este practic o perioadă în care organele de urmărire penală încep după momentul sesizării cercetarea penală cu privire la fapta sesizată și persoana presupusă că ar fi săvârșit-o.

Obiectul urmăririi penale îl constituie strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, a persoanelor care au săvârșit-o și la stabilirea răspunderii penale a acestora, fiind realizată practic o analiză cu privire la temeinicia și oportunitatea dispoziției de trimitere în judecată a unei persoane.

Deși, nu este prevăzută explicit de legiuitor, urmărirea penală mai are ca obiect și strângerea probelor cu privire la stabilirea răspunderi civile a persoanelor care au săvârșit infracțiunea. Potrivit Codului de Procedură Penală fazele urmăririi penale cuprind etape a investigării faptei (începerea urmăririi penale în rem) fiind precedată de investigarea persoanei, (efectuarea în continuare a urmăriri penale față de suspect) finalizându-se cu soluționarea cauzei de către procuror, respectiv emiterea rechizitoriului, sesizarea instanței cu acord de recunoaștere a vinovăției, clasarea cauzei, renunțarea la urmărirea penală.

Această fază poate presupune următoarele acte sau măsuri procesuale: audierea persoanei suspectate, audierea persoanei vătămate, audierea martorilor, percheziții, cercetarea la fața locului, dispunerea măsurilor preventive, luarea măsurilor asigurătorii, expertize judiciare, precum și altele asemenea.