Punerea în executare
Prezentare generală
După obținerea titlului executoriu următorul și cel mai important pas pe care trebuie să-l facă titularul titlului executoriu este punerea acestuia în executare silită, mai exact demararea procedurii de executare silită. Această procedură începe printr-o cerere adresată organului de executare. Alegerea organului de executare este deosebit de importantă, deoarece, similar instanțelor de judecată, organele de executare au o competență teritorială stabilită prin lege. Nerespectarea competenței teritoriale a organului de executare poate determina chiar anularea actelor de executare.
Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional (avocat) la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
De îndată ce primește cererea de executare, organul de executare, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În majoritatea cazurilor refuzul deschiderii procedurii de executare este determinat de lipsurile cererii de executare silită, mai exact nerespectarea cerințelor prevăzute de lege. Prin urmare, deși sunteți în posesia unui veritabil titlu executorii, formularea unei cereri nemotivate în fapt și în drept poate împiedica punerea în executare a respectivului titlu executoriu.
După înregistrarea și admiterea cererii de executare silită, organul de executare va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prin care a dispus admiterea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare silită, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară organului de executare care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
După încuviințarea executării silite debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite. În situația în care nici în urma somației debitorul nu-și execută obligația se va trece la executarea silită propriu zisă, anume la poprirea veniturilor debitorului sau chiar la vânzarea la licitație publică a bunurilor acestuia.