Obținerea titlului executoriu
Prezentare generală
Apreciem că înainte de a prezenta chestiuni ce țin de obținerea titlului executoriu capabil de a forma obiectul unei executări silite este esențial să prezentăm ce reprezintă un titlu executoriu și să enumerăm titlurile executorii menționate în actele normative.
Titlul executoriu reprezintă acel înscris în temeiul căruia se poate demara procedura executării silite, din conținutul căruia rezultă existența neîndoielnică a creanței creditorului, rezultă că obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată și din cuprinsul căruia rezultă un obiect determinat al creanței sau care cel puțin conține elementele care permit stabilirea obiectului creanței.
Potrivit Codului de Procedură Civilă constituie titluri executorii hotărârile judecătorești date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părțile au convenit să exercite direct recursul, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituie titluri executorii, înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege, titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie.
În cazul înscrisurilor sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege.
Prin urmare, putem observa că titlurile executorii pot fi obținute, fie prin întocmirea unui înscris autentic sau sub semnătură privată, fie prin obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile.
Un exemplu uzual de titlu executoriu reprezentat de un înscris sub semnătură privată este contractul de locațiune (închiriere, cunoscut în sens profan) cu condiția ca acesta să fie înregistrat la organele fiscale.
Un alt exemplu, este contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică. Astfel, în situația în care cumpărătorul nu plătește în integralitate prețul bunului cumpărat, vânzătorul are prerogativa punerii în executare silită pentru recuperarea în integralitate a prețului vânzării. Nu același lucru putem să-l spunem și despre antecontractul de vânzare-cumpărare. În atare situație, cumpărătorul va trebui să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, hotărâre pe care ulterior să o pună în executare silită pentru a intra în posesia bunului cumpărat.