Obligații Civile
Prezentare generală
Obligațiile civile sunt acea parte a dreptului civil care reglementează condițiile generale de încheiere a contractelor civile, modalitățile care afectează obligațiile contractuale asumate de părți, executarea obligațiilor asumate, stingerea obligațiilor, transmisiunea și transformarea obligațiilor contractuale. Totodată, această parte a dreptului civil reglementează atât faptele juridice licite cu caracter necontractual care implică nașterea unei obligații civile, cât și răspunderea civilă contractuală sau pentru fapte ilicite.
Cu privire la executarea obligațiilor puține persoane cunosc că plata reprezintă în același timp atât modalitatea principală de executare a obligației principale cât și de stingere a acesteia deoarece conform Codului Civil plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al prestației.
Cu toate acestea executarea și stingerea obligației are loc prin plată numai în situația în care plata este făcută de bunăvoie, în caz contrar persoana îndreptățită să primească plata va fi nevoită să recurgă la modalitățile permise de lege pentru efectuarea plății, cum ar fi spre exemplu executarea silită.
Totodată, un aspect foarte important al plății, și din păcate puțin cunoscut de majoritatea persoanelor este imputația plății. Imputația plății nu reprezintă altceva decât menționarea obiectului plății, anume pentru ce se face acea plată. Transmisiunea obligațiilor civile se realizează prin trei procedee juridice: cesiunea de creanță, subrogație și preluarea datoriei.
Cesiunea de creanță reprezintă acea situație în care persoana îndreptățită să primească o sumă de bani (creditor cedent) transmite unei alte persoane, denumite cesionar dreptul de a primi suma de bani sau altă prestație de la cealaltă parte contractantă denumită debitor cedat. Cea mai întâlnită situație de acest gen o reprezintă cedarea contractelor de credit de către instituția bancară către instituții nebancare specializate în recuperarea creanțelor.
A doua modalitate de transmisiune a obligațiilor o reprezintă subrogația, constând în situația în care o persoană plătește în locul persoanei obligate să facă plata caz în care persoana care face plata se subrogă în drepturile persoanei care a primit plata. Profan vorbind subrogația nu este altceva decât o schimbare a persoanei care are dreptul de a încasa o plată.
A treia modalitate de transmisiune a obligațiilor civile este preluarea datoriei, care spre deosebire de subrogație presupune acea situație în care persoana obligată să facă plata transmite obligația de a executa plata unei alte persoane.