Executare Silită
Prezentare generală
Actul normativ de drept comun este reprezentat de Codul de Procedură Civilă. Dispoziții referitoare la executarea silită sunt regăsite și în Codul Civil care, spre exemplu, cu referire la drepturile creditorului dispune că acesta are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în situația în care, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.
Executarea silită poate fi definită ca fiind procedura legală prin intermediul căreia creditorul, titular al unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, recurge la forța coercitivă a statului pentru a constrânge pe debitorul care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu să și le îndeplinească în mod forțat.
Dacă ne raportăm la executarea silită ca etapă a procesului civil putem susține că executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul își poate realiza în mod efectiv drepturile recunoscute printr-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a debitorului.
Codul de Procedură Civilă prezintă executarea silită prin raportare la scopul și obiectul ei. Din acest punct de vedere, prin executarea silită se înțelege ansamblul dispozițiilor legale care reglementează modalitățile de aducere la îndeplinire a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu.
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Executarea silită se efectuează prin urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor, predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deținute fără drept de debitor, precum și prin alte măsuri prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat că statul este obligat să asigure, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămați au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.