Efectele Contractelor
Prezentare generală
În ce privește efectele pe care le produce un contract valabil încheiat trebuie făcută distincția între efectele pe care le produce între părți și efectele pe care le produce față de terțe persoane.
Conform art. 1270 Cod Civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Mai mult de cât atât, contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este stipulat în mod expres în conținutul acestuia, ci și la toate urmările pe care legea sau echitatea le dau contractului. De asemenea se ține cont și de toate practicile statornicite între părți sau de uzanțe.
Strâns legată de instituția efectelor contractelor este instituția interpretării contractelor. În principiu clauzele contractuale se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți și este normal să fie așa, deoarece se prezumă că respectivele clauze contractuale reprezintă voința concordantă a părților.
La stabilirea voinței concordante a părților se vor avea în vedere, printre altele, scopul pentru care a fost încheiat contractul, negocierile precontractuale purtate de părți, de practicile statornicite între acestea, precum și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului. Cu toate acestea, dacă după aplicarea tuturor regulilor de interpretare a contractului, respectivul contract este neclar, acesta se va interpreta în favoarea persoanei care se obligă.
Potrivit Codului Civil, un contract valabil încheiat poate să producă efecte și față de persoane terțe, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cu toate acestea, situațiile în care un contract produce efecte și față de terțe persoane reprezintă situații de excepție și expres prevăzute de lege și produce efecte exclusiv sub aspectul laturii active a contractului, în sensul că o terță persoană poate dobândii numai drepturi dintr-un contract la încheierea căruia nu a participat, nu și obligații.
Un exemplu expres prevăzut de lege în care un contract produce efecte față de o terță persoană este stipulația pentru altul, situație în care o parte, denumită stipulant, dispune ca cealaltă parte denumită promitent, să dea sau să facă ceva în favoarea unei terțe persoane, denumită terț beneficiar.