Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune
Prezentare generală
După cum am mai precizat și în cadrul altor secțiuni în care am făcut referire la dobândirea dreptului de proprietate, dreptul de proprietate privată se dobândește prin convenție, moștenire legală sau testamentară, prin hotărâre judecătorească, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, ocupațiune, tradițiune, precum și prin accesiune.
Prin urmare, accesiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, deoarece presupune nașterea în patrimoniul dobânditorului a unui nou drept de proprietate asupra unui bun. Potrivit Codului Civil accesiunea este de două tipuri, respectiv accesiunea naturală și accesiunea artificială. Accesiunea este naturală în situația în care unirea sau încorporarea bunurilor este rezultatul unui eveniment natural care nu implică intervenția omului, cum este spre exemplu adăugirile de teren la malul apelor curgătoare, dreptul de proprietate asupra insulelor nou formate. Accesiunea este artificială în situația în care este rezultatul unei intervenții a omului.
Conform dispozițiilor Codului Civil care reglementează acest mod de dobândire a dreptului de proprietate construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. Este important a se face distincția între lucrările autonome sau adăugate cu caracter durabil sau provizoriu și între cazurile în care autorul lucrării este de bună-credință sau de rea-credință în momentul realizării lucrării, deoarece efectele sunt diferite.
Lucrările sunt autonome în situația în care au caracter de sine stătător, cum ar fi construcțiile sau plantațiile. Lucrările adăugate sunt de trei categorii, anume necesare când în lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora, utile atunci când sporesc valoarea economică a imobilului și voluptuare când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat.
Autorul lucrării este de bună-credință în situația în care, în momentul realizării lucrării, are convingerea că este proprietarul terenului pe care se efectuează lucrarea, cu toate acestea, nu se poate prevala de efectul bunei-credințe autorul care realizează lucrarea fără autorizațiile cerute de lege. După cum spuneam și anterior buna sau reaua-credință produce efecte diferite în cazul accesiunii imobiliare.
Astfel, în situația în care autorul lucrării este de bună-credință, proprietarul terenului pe care s-a realizat lucrarea poate să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării, fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării sau să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere terenul pe care s-a construit.
În situația în care autorul lucrării este de rea-credință, proprietarul terenului pe care s-a construit poate să ceară inclusiv desființarea lucrării. În situația în care alege să ceară înscrierea s-a în cartea funciară ca proprietar al lucrării, acesta este ținut să restituie autorului lucrării doar jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori doar jumătate din sporul de valoare adus imobilului.