Dezbatere succesiune
Prezentare generală
După cum am menționat în secțiunea dedicată acceptării succesiunii, dezbaterea succesorală reprezintă acea etapă a succesiunii care succedă acceptării. Spre deosebire de acceptarea succesiunii care trebuie făcută în termen de un an de la deschiderea succesiunii, dezbaterea succesiunii poate fi făcută oricând după acceptare.
Dezbaterea succesorală reprezintă acea etapă în care se stabilesc succesorii care vor lua parte la dezbătarea succesiunii și cotele succesorale ce vor revenii acestora. De cele mai multe ori, în urma acestei etape, succesorii rămân în indiviziune asupra bunurilor atribuite, adică dobândesc calitatea de coproprietari.
Cu toate acestea, Codul Civil prevede că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, motiv pentru care oricare dintre succesori poate cere ieșirea din indiviziune. Ieșirea din indiviziune se realizează prin partajarea bunurilor moștenite. Partajarea bunurilor atribuite prin succesiune este de două tipuri, anume partajul voluntar și partajul pe cale judecătorească.
Partajul voluntar are loc în situația în care moștenitorii se înțeleg asupra modului în care vor împărții bunurile atribuite prin succesiune. Partajarea voluntară, pentru a putea fi probată și pentru a putea produce efecte, este necesar să fie consfințită printr-un înscris care poartă denumirea de tranzacție sau act de partaj voluntar. În situația în care partajul voluntar este efectuat în fața instanței de judecată, pe baza tranzacției încheiate de părți, instanța pronunță o hotărâre prin care ia act de înțelegerea părților.
Partajul judiciar are loc în situația în care moștenitorii nu se înțeleg asupra modului în care vor împărții bunurile atribuite prin succesiune. Primul pas pentru partajarea bunurilor succesorale este formularea unei cereri de chemare în judecată care, printre altele, trebuie să cuprindă toți succesorii bunurilor atribuite în urma succesiunii, precum și o individualizare concretă a bunurilor ce urmează a fi partajate. În urma partajului, de regulă, unul dintre succesori devine proprietarul exclusiv al bunurilor atribuite prin succesiune. Succesorii care nu au intrat în proprietatea exclusivă a bunurilor atribuite în urma dezbaterii succesorale au dreptul la o sultă. Sulta reprezintă contravaloarea în bani a cotei succesorale ce le-a revenit conform legii.
Potrivit Codului de Procedură Civilă, printr-o încheiere sau chiar prin hotărârea de partaj, instanța va stabilii suma de bani ce revine succesorului care nu a intrat în proprietatea bunurilor succesorale, precum și termenul în care succesorul căruia i s-a atribuit în proprietate exclusivă bunurile succesorale trebuie să achite sulta. Prin urmare, sulta este suportată de către succesorul căruia i s-a atribuit proprietatea exclusivă a bunurilor succesorale.