Caractere
Prezentare generală
După cum am prezentat și în partea generală, dreptul de proprietate publică poartă numai asupra unor bunuri strict determinate de lege, iar titularii acestui drept pot fi numai unitățile administrativ-teritoriale și statul, denumit subiecte de drept.
Dreptului de proprietate publică i se aplică prevederile aplicabile dreptului de proprietate privată, anume comportă aceleași caractere, respectiv dreptul de proprietate, ca drept real principal, este un drept absolut, exclusiv, continuu și perpetuu. Astfel, dreptul de proprietate publică are caracterele generale ale dreptului de proprietate privată, însă raportat la titularii dreptului de proprietate publică și la obiectul proprietății publice, dreptul de proprietate publică comportă o serie de caractere specifice.
Potrivit Codului Civil dreptul de proprietate publică este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. Noțiunea de inalienabilitate a proprietății publice trebuie înțeleasă în sensul că bunurile ce fac obiectul acestei proprietăți nu pot fi transmise prin mijloacele specifice dreptului de proprietate privată. Astfel, bunurile aflate în proprietatea publică nu pot face, spre exemplu, obiectul unui contract de vânzare-cumpărare sau de donație. Cu toate acestea, caracterul inalienabil al proprietății publice nu împiedică trecerea bunurilor din domeniul public în domeniul privat, trecere care determină stingerea dreptului de proprietate publică.
Cu privire la caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publică arătăm că, deși acest caracter nu este prevăzut și de Constituție, acesta rezultă în mod expres din dispozițiile Legii 287/2009 - privind Codul Civil care la art. 861 alin. 2 prevede că proprietatea asupra bunurilor aflate în proprietate publică nu se stinge prin ne uz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.
Analizând acest text de lege putem conchide că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil, atât sub aspect extinctiv, acțiunea în revendicare care îl apără fiind imprescriptibilă, cât și sub aspect achizitiv, deoarece nu poate fi uzucapat și nici dobândit prin posesia de bună-credință.
Caracterul insesizabil, la fel ca și imprescriptibilitatea, nici acest caracter nu este menționat în Constituție. Explicația fiind aceea că, atât insesizabilitatea, cât și imprescriptibilitatea sunt consecința inalienabilității. Caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publică trebuie înțeles în sensul că bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate publică nu pot fi urmărite de creditorii statului sau ai unităților administrativ-teritoriale, în cadrul unei proceduri de executare silită, iar asupra lor nu se pot constitui nici garanții reale (ipoteci), întrucât acestea creează premisa urmăririi bunurilor, ceea ce contravine caracterului lor insesizabil.